Ori la bal ori la spital?

Fotograf: Dana Alecu
N-am mai scris de mult pe blog și nici nu aveam de gând să scriu despre Balul FJSC 2013, dar am zis să îi las și pe alții să știe ce și cum am văzut eu. Încep prin a spune că voi fi subiectivă, relativă și cum mai pot fi atunci când descriu un eveniment de care am fost mai mult decât mulțumită. Sa-i zicem review?
 
Primul meu gând după ce am ajuns acasă în seara balului a fost “Wow, cât de mișto a fost! De ce e ultimul an la FJSC?  De ce lucrurile n-au fost așa frumoase și la balul de pe vremea când am fost eu boboacă?”. Și mi-am zis asta pentru că inițial venisem cu gânduri sumbre și intenții ironico-critice la adresa balului si organizării, pe care avea să mi le oprească doar Cabron (care s-a dovedit a fi singurul lucru care m-a dezamăgit de fapt).
 
Să încep în primul rând cu tematica PORN. Dincolo de jocul de cuvinte creat (eu una am crezut că asta e cea mai tare surpriză a serii, să ne anunțe că nu-i Media Prom, ci Porn), mi s-a părut o alegere inspirata, originală și foarte potrivită pentru club și ideea de bal în sine. La fel de bine putea exista și o altă tematică, dar care să atragă. Am fost la prea multe baluri organizate pompos, în care tot ce vedeai era o penibilă paradă de modă: haine de zi și rochii de seară îmbrăcate de niște copile fără forme și fără atitudine. Și nici nu-mi doream să vin la vreun bal cultural, în care să stau cu un pahar de alcool în mână și să-mi zic “Mamă, ce deștepți sunt ăștia și ce cultură generală au!”. Un bal adevărat și reușit înseamnă distracție, amuzament, entertainment, show, erotic sau nu, dar să fie show. Asta place ochiului sau cel puțin ochiului meu, ca să nu ies din sfera subiectivă, cum spuneam.
 
Fotograf: Dana Alecu
Fotograf: Dana Alecu
Continui cu prima probă a balului: defilarea inițială. Prima concurentă care a intrat în scenă mi-a furat atenția și mi-am zis “Wow, avem fete așa mișto la FJSC?”. Apoi, când am văzut că fenomenul se repetă și printre celelalte concurente, nu mi-am mai luat ochii de acolo. Nu știu ce prototip de femei le place unora, dar pentru mine fetele de la bal au fost foarte bine alese, pentru că au fost charismatice, catchy, senzuale și pline de sex-appeal. Nu știu cum să spun, dar chiar îmi place să mă uit după femei (frumoase), mai ales la un bal, iar dacă participantele la Miss erau urâte, plecam imediat cum intrau în scenă. La Media Prom lucrurile au fost peste așteptările mele la capitolul ăsta. Nu pot să spun același lucru despre toți băieții, dar cred că ei mai au timp să crească. Pentru fete, jos pălăria!
 
Fotograf: Dana Alecu
 
Proba de aptitudini m-a dat pe spate, la propriu. Mai aveam puțin și cădeam de pe scaun la cât m-am distrat și am aplaudat. Eu merg pe principiul că oricine trebuie să facă orice, atât timp cât are talent. Mai pe scurt, mie poți să-mi cânți și manele la proba de aptitudini, dacă ai voce de manelist. Numai să nu te dai în stambă unde nu le ai. Surprinzător, concurenții care se credeau talentați… chiar au avut talent! 
 
Blondina care a dansat nu mi-a dat timp de respiro și am fost cu ochii ațintiți pe formele ei și pe felul în care dansa. Nu dădea din fund în vreun mod vulgar, fata chiar știa ce face, se vedea că are tehnică de dans și, mai mult decât atât, se vedea că n-a venit să se dea în spectacol fără vreun talent aparte. Am urmărit-o exact cu aceeași privire cu care se uita partenerul ei: 
 
Fotograf: Dana Alecu
Cadîna și dansul din buric m-au bucurat la fel de tare, pentru că de mult n-am mai văzut o fata așa senzuala și frumoasă care să dea din buric pe muzică orientală… atât de bine! De regulă sunt reticentă la astfel de dansuri și îmi amintesc de Miss Piranda, dar ea a fost o fată care n-a venit să ne-ngrozească sau să-și balanseze șuncile prin fața juriului (pe care oricum nu le avea), pentru că avea talent la dans și la gimnastică. Felicitări ei pentru că a știut să se puna în evidență, drept dovadă că a și câștigat titlul de Miss Media Prom 2013. 
 
Fotograf: Dana Alecu
Tânărul cu beatbox m-a surprins la fel de plăcut, pentru că a fost ceva nou pentru mine la proba de aptitudini a unui bal. Eu l-am apreciat și l-am evaluat pentru prezența scenică și nu ca pe un participant la un concurs de talente. Nu l-am judecat dupa cât de bine i-a ieșit, ce diversitate de sunete a scos sau cât a durat momentul. Contează că a putut să facă asta, că a distrat lumea și nu în ultimul rând că a știut cum să fie CEL MAI charismatic (nu o spun eu, o spune premiul).
 
Fotograf: Dana Alecu
În final, proba “reclamei” le-a ieșit mai mult sau mai puțin tuturor concurenților, chiar dacă au avut de prezentat obiecte lungi, mari și de băgat în gură… cum e desigur periuța de dinți! Juriul a jurizat, premiile s-au dat (mi-ar fi plăcut și mie în anul I să câștig un internship la Radio 21, dar deh!) și balul s-a cam terminat.
 
Despre local n-am ce spune de rău. Mi s-a părut o alegere potrivită (compar cu Zebbra Club din anul I unde ma simțeam ca într-un lounge înghesuit),  mai ales că am raportat evenimentul la cele pe care le făceau colegii mei din liceu în clubul Kristal (un club apropiat ca nivel de Princess). Nu, nu înțeleg balurile făcute la bodegă, în cluburi de rock, puburi sau ce altceva mai exista în Bucureștiul ăsta de vis. Deși trăiam în sinea mea cu impresia (pe care multă lume o are) că Princess Club e o discotecă de maneliști, pițipoance și oameni aroganți, locul m-a surprins plăcut. Și da, în special partea organizată de club, cu jocul de lumini, muzica electronică și animatoarele. Am simțit că balul a fost plin de viață și că în sfârșit petrecerile FJSC au intrat în rândul lumii moderne (sau mondene pentru unii), spectacolul făcut de animatori și dansatoare a fost fabulos, costumația nu mai zic, iar muzica a fost mai mult decât potrivită pentru genul de show ales. Să nu mai zic că eu am belit ochii mai mult la animatoarele alea “bune rău” (păcat că sunt heterosexuală) și abia spre sfârșit m-am prins că existau și animatori.
 
De trupe n-am nimic de zis de bine și nici neapărat de rău. Mi-au plăcut așa mult balul, prezentarea și show-ul făcut de anagajații Princess, încât putea să nu mai cânte nimeni. Trupa Plastik Charm nu e genul meu, așa că nu pot să o judec nicidecum. Pentru fani cred ca a fost o surpriză plăcută.
 
Fotograf: Dana Alecu
Cabron? Lâsând la o parte că el de fel vorbește, că-i și el rapper, m-a cam dezamăgit.  Asta pentru că n-a întreținut atmosfera, a stat pe scenă foarte puțin, a părut că interpretează doar pentru el și pentru durerea/fericirea lui și nu și-a scos toți așii din mânecă (piesele tari pe care le are).
Fotograf: Dana Alecu
Să mai zic ceva de Shurubel, ca prezentator? Nu cred că are rost. Omul știe ce face, omul s-a născut ca să facă entertainment, să improvizeze, să fie prezentator. Ma bucur de fiecare dată când îl văd, încă de când prezenta balurile liceului în care am studiat amândoi și de care sunt foarte mândră. Aș veni oricând la un bal prezentat de el.
 
Fotograf: Dana Alecu
Pentru organizatori am numai cuvinte de laudă. Știu cât au muncit și cât au riscat pentru a realiza un bal de o asemenea amploare. Așa că au nota 10 de la mine! Felicitări! A fost un show mișto, a fost mai mult decât un bal, dedicat bineînțeles plăcerilor vizuale!
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Advertisements
This entry was posted in Experienţe. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s