Primul meu salariu

Tafnoasa joacă leapșa cu noi. Și mi-a venit rândul să spun cum am obținut primii mei bani. Partea bună e că am o amintire frumoasă legată de primul job și primul salariu…

Pe când aveam vreo 17 ani am prins febra cu mersul la mare de 1 mai. Urma să fie prima mea ieșire de 1 mai cu fetele într-un loc pe care îl iubeam atât de tare. Măi, dar nu voiam și eu ca tot omul doar să ajung la mare și să întind naibii un cort acolo în Vamă. Eu voiam la Mamaia, la fițe și figuri, bani mulți. Că da, am crescut printre fițoase, nu mi-e rușine să recunosc. Părinții mei, dragii de ei, mi-au permis să mă duc unde aveam eu chef, dar au zis că ei nu îmi dau atâția bani să mă lăfăi într-un apartament de lux 2 nopți la mare cu banii cu care ei s-ar fi dus un sejur la un hotel decent. Deci, soluția? Trebuia să mă angajez urgent.

Și ce job care să aducă măcar minimul pe economie găseam eu la 17 ani? Păi promoții. Dar aveam pretenții, că așa am fost dintotdeauna, Parșivă & Nemulțumită. Am încercat prima dată la o agenție care voia să fac promoții la șampoane. Mmm, bine. La interviu m-au lăsat închisă într-o încăpere împreună cu alte 10 fete ca să învățăm pe dinafară mormanul de foi despre toate tipurile de șampon ale brandului, ca mai apoi să ne asculte pe rând ca la școala generală și, în funcție de cum recitam, urma să ne băge într-un magazin apropiat de casă sau nu. Ei, drăcia dracului! Am plecat acasă.

Eram în criză de timp. Era începutul lunii martie și trebuia să am banii până la sfârșitul lunii aprilie. După o săptămână  de încercări dubioase, o colegă de clasă m-a luat la un interviu la promoții pentru produse audio-video (Oana, încă îți mulțumesc pentru asta). Și ce să vezi? M-au angajat pe loc, salariul era mai mult decât ce aș fi avut eu nevoie, programul îmi permitea să mă duc la școală perfect normal (ca să nu mă omoare mama), iar magazinul în care urma să lucrez era aproape de casă. Oare visam sau era adevărat?

Panasonic

Pe 15 aprilie mi-am luat primul salariu, bani pe care i-am cheltuit de 1 mai la mare așa cum am vrut eu. Maică-mea ce să mai zică, dacă am reușit am reușit, îmi merit distracția. Și m-am îndrăgostit așa tare de job și de colegi că am rămas  acolo 1 an, timp în care am câștigat mult mai bine decât se poate la joburile part-time din domeniul meu.

Când am primit primul salariu în mână nu mă puteam opri din a palpa banii să văd dacă sunt reali. Nu-mi venea să cred că am câștigat banii ăia prin propriile eforturi. Nu-mi venea să cred că plecam la mare, că îmi împlineam visul care, deși pentru alții era banal, pentru mine însemna totul.

Și pe lângă salariile alea frumușele, uite că m-am ales și cu un iubit pe cap. Și ce să-mi fac acum, că-l iubesc de mor. Și-am suferit tare-tare când a trebuit să renunț la promoții ca să mă dedic examenului final de la liceu, dar asta e, cum spuneam în alt articol, femeile nu trebuie să renunțe la studii pentru nimic în lume. Banii vin și pleacă…

Alina, Laura, Cristina, voi?

Advertisements
This entry was posted in Experienţe and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Primul meu salariu

  1. ţâfnoasa says:

    Eeeii, uite o poveste cu final fericit. Noroc cu părinţii tăi! :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s