Ce nu este n-a fost să fie

Din când în când mă mai apucă nostalgia. Pentru că am și o latură mai sensibilă, nu așa critică și înțepătoare. Ștumblr_lxwuswL9sp1qzjcqho1_1280i cu toții avem latura asta, sper.

Azi m-am pierdut în cugetări. M-am tot gândit la uitare, detașare și încetarea de a mai iubi pe cineva care cândva însemna totul. Cum se simte drumul ăla pustiu de la iubire la durere și de la durere la goliciune?

Se întâmplă adesea că un om să fie forțat de împrejurări să spună că renunță la ceva, că respinge și înlătură ceva, dar să nu o facă.  Oricine poate spune că nu mai ține la cineva doar pentru că e atât de simplu de zis, iar vorbele n-au nicio valoare. Pentru că  nimeni nu poate afla adevărul din spatele cuvintelor, acea realitate care poate fi ascunsă înăuntru ani și ani. Până când…

Până când și sentimentele dispar. Și mă intrigă cât de real și dureros este să ajungi să fii forțat de circumstanțe să renunți la o iubire, la o prietenie,  la un sentiment. Să fii obligat de timp și rațiune să nu mai simți nimic. Nimic față de acea persoană, o persoană pe care ți-a fost atât de ușor s-o iubești și atât de greu s-o uiți.

Pe mine existența unui astfel de moment mă zguduie puternic. Trecerea prin el mă crispează. Chiar și sub semnul suferinței, am preferat de multe ori să păstrez iubirea-n mine că poate-poate are să mai răsară ceva. Dar timpul îngroapă tot. E dureros și rece să ajungi să nu mai iubești pe cineva fără să fi avut vreo intenție să faci asta. Să nu mai existe nimic acolo unde mereu a existat o rază de speranță. După ce și ea s-a stins, să rămână doar goluri și multe întrebări. Și chiar dacă ar veni răspunsuri, golurile să nu poată fi umplute. Să se mai așeze noi sentimente lângă ele, dar prăpăstiile să rămână descoperite, iar rănile închise să devină cicatrici.

N-au fost multe, dar au fost dure momentele în care am fost forțată să renunț la niște sentimente pe care le-aș fi prețuit o viață. Dar timpul trece și chiar dacă nu vindecă aduce oarecum o pace în suflet. Pentru că în definitiv, ce a fost n-are să mai fie și ce nu este n-a fost să fie.

Advertisements
This entry was posted in Emoţii. Bookmark the permalink.

2 Responses to Ce nu este n-a fost să fie

  1. Claudia Șalavarin says:

    Gud! Gud!

  2. Ella Sescu says:

    La fel de trist e şi atunci când vrei să rememorezi o întâmplare care ţi-a bucurat sufletul şi îţi dai seama că nu îţi mai aminteşti prea multe detalii, ştii doar că s-a întâmplat.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s