D-ale căsătoriei

Din când în când lumea se căsătorește, ce-i drept. Nimic anormal până aici. Dar oare toți cei care-și pun pirostriile sunt siguri că-i vremea potrivită?

Pe la 16-17 ani credeam că la vârsta de-acum o sa am copii, dar cu fiecare an îmbătrânit am realizat că nu ăsta e scopul vieții mele și nici nu trebuie să mă grăbesc din grija că o să rămân nemăritată sau o să fiu prea bătrână să mai cresc copii dacă nu-i fac “la timp”.

Atunci când văd și aud în jurul meu că diverse cunoștințe fac pasul ăsta mă întreb dacă nu cumva am eu o problemă. Recunosc, n-am stat de vorbă cu niciun cuplu de viitori însurăței să mă lămuresc ce au în cap, dar chiar și-așa poate n-ar fi relevant. Iubirea și pasiunea de azi pot fi depresia și singurătatea de mâine. Totuși, cred cu tărie că există două aspecte importante prin care toți care-și pun problema căsătoriei ar trebui să treacă cu brio mai întâi: o relație de lungă durată (mai mult de 2 ani – când eram în floarea adolescenței mi se părea intangibilă cifra asta) și locuitul împreună pe o perioadă mai lungă (că poate ne certăm pe hârtia igienică și nu știam). Și cine ține la bunăstarea materială, ar fi bine să facă și un audit financiar înainte, că cine știe….

Ce mă îngrijorează de fapt și-mi ridică semne de întrebare este acest stereotip referitor la timpul însurătoarei. Îmi sângerează urechile (de multe ori și urechea internă, când mai gândesc și eu așa) la auzul unor lucruri de genul “Trebuie să mă însor în curând că altfel îmbătrânesc”, “Eu la vârsta ta aveam copii”, “Hai că poate vă căsătoriți și voi în curând”. Oameni buni, vremurile s-au schimbat! Știu că și mama mea și probabil mamele voastre v-au făcut de tineri, dar noi suntem alte generații, avem sau ar trebui să avem alte orientări și preocupări raportate la timpurile noastre. Să ne punem la cratiță și la crescut copii de la 20 de ani poate nu e chiar soluția perfectă pentru toată lumea. Cunosc și persoane care asta și-au dorit dintotdeauna, cunosc de asemenea persoane care chiar nu aveau altceva de făcut decât să se mărite, dar oare toți suntem în situația asta? Permiteți-mi să mă îndoiesc. Și-apoi tinerețea asta e de multe ori un văl pe ochi. Poate e o simplă coincidență, dar cele mai fericite cupluri pe care le cunosc s-au căsătorit pe la 30-40 ani. De ce? Pentru că aveau mintea mai clară, neasediată de hormoni.

Și-apoi de ce căsătorie? Ce aduce ea așa bun de toți o fugăresc? Pentru că eu cred cu desăvârșire că atunci când doi oameni se iubesc pot să aibă o relație frumoasă și în lipsa acestui act care aduce numai presiuni și stereotipuri grele de genul “Trebuie să gătesc și să calc (chiar dacă n-am chef) pentru că am un soț”, “Pe unde mai umbli razna în toiul nopții, ai uitat că ești bărbat însurat?”, “Când faceți un copil?”. Să nu mai zic de relațiile din categoria “dragoste cu năbădăi” (cu sloganul: Ne batem și ne certăm, dar la noi nu renunțăm!) pentru care pasul măritișului este cea mai proastă alegere.

Dar cum spuneam, din când în când, lumea face pasul ăsta. Și din când în când iese bine, dar și când iese rău…

Advertisements
This entry was posted in Experienţe. Bookmark the permalink.

2 Responses to D-ale căsătoriei

  1. BlogSlabire says:

    Excelent articol. Ar mai ramine, o singura idee de adaugat, faptul ca mamele noastre – eu sunt mai in varsta putin, dar in principiu, valabil cam pentru marea majoritate a tineretului – deci, mamele noastre, parintii nostri, aveau totul asigurat de stat, pentru a putea intemeia o familie decenta, cu trai decent, in siguranta, fara prea mare grija a zilei de maine. Eu, nu am avut niciodata luxul acesta, si nu cred ca o sa il am vreodata.
    Ma bucur ca macai voi, generatia ta, vedeti asta, si vreti sa traiti, intelegeti sa traiti altfel !

    • Multumesc! Tocmai pentru ca acum nu avem nimic asigurat, e normal sa existe acest delay. Intai trebuie sa ne asiguram stabilitatea materiala (de care va depinde si bunastarea viitorilor copii) si apoi sa ne gandim sa ne formam o familie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s