La mulţi ani pe Facebook!

Înainte să existe Facebook sau bătrânul Hi5, mă sunau de ziua mea să-mi ureze la mulţi ani maxim 10 oameni. Din ăştia, 70% erau rude şi 30% prieteni apropiaţi, care ţineau minte data zilei mele de naştere pentru că, într-un fel, şi eu o ţineam minte pe a lor. Asta pentru că vorbeam în parc, nu pe chat, eram mult mai conectaţi la realitate şi, fără doar şi poate, pentru că nu exista un calendar care să ne reamintească ce am putea uita, deci eram forţaţi să avem creierul şi atenţia puse în funcţiune.

La 10 ani de atunci, am 600 de prieteni pe internet. Am auzit că ar fi puţini, alţii au peste 1000. Eu totuşi m-am chinuit să îi selectez astfel încât fiecare poză de profil a unui prieten să-mi fie familiară, chit că poate n-am vorbit cu persoana respectivă niciodată în afara spaţiului virtual. Şi-n selecţia mea de internaut, am păstrat 3 categorii de persoane: prieteni reali (cu care ies constant, vorbesc des), cunoştinţe (cu care relaţionez mai rar, dar ne cunoaştem personal) şi prieteni virtuali (persoane cu care nu mă văd şi nu comunic niciodată, dar ne dăm like-uri şi interacţionăm în spaţiul online).

Cu 600 de prieteni în listă, eu încă aştept de ziua mea cele 10 apeluri sau mesaje pe telefon. În afară de astea, primesc de cele mai multe ori vreo 100-150 de urări de la mulţi ani pe „wall”. Într-un fel sau altul, mă bucură această mişcare. De ce? Pentru că ştiu că este extrem de simplu să ignori reminder-ul dat de Facebook şi să-ţi vezi în continuare de treaba ta, adică să dai scroll mai departe, fără să te opreşti pe pagina mea să arunci o urare.

Aceasta mişcare facebookiană mă impresionează teribil prin tipologia omului care spune la mulţi ani pe Facebook. Aşa că vreau să fac această clasificare, pe care o urmăresc de ceva ani, pentru că e fascinantă evoluţia social media în relaţiile umane.

Hai să încercăm în termeni de fotbal, că merge perfect.

1. Portarul

Portarul e acela care poate să prindă mingea sau poate să nu o prindă, depinde cum vine ea spre poartă şi unde e poziţionat el atunci. Mai exact, este prototipul de prieten care îţi spune la mulţi ani dacă apucă să vadă reminder-ul în ziua respectivă. Anul ăsta poate să fie pe fază ca să îţi ureze, la anul poate să nu, depinde dacă este online şi dacă te remarcă. El este cel mai haios, pentru că nu o face cu vreo intenţie, rea sau bună. Şi, garantat, toţi am fost portari pe Facebook cel puţin o dată.

2. Mijlocaşul

Mijlocaşul e acela care teoretic dă pase atacanţilor. În categoria asta intră acel prieten care îţi spune la mulţi ani pentru că i-ai spus şi tu lui. Mi se pare corect, ce pot să zic. Dacă aş face o analiză cantitativă, ar trebui să reiasă că numărul de postări de ziua ta este direct proporţional cu numărul de postări pe care le-ai făcut tu pentru alţii.

  1. Atacantul

Atacantul este acel prieten care îţi spune la mulţi ani pe Facebook în fiecare an, fără riscul să te uite sau să te ignore vreodată. Chit că îţi spune de dimineaţă, la prânz sau seara, el sigur are intenţia să dea acest gol. Mulţumiri pe această cale tuturor atacanţilor din echipa mea!

  1. Rezerva

Rezervele astea sunt de două tipuri. Odată, vorbim despre acei prieteni care nu au apucat să îţi spună la mulţi ani şi pa. Aşteaptă să vină anul următor. Aceste rezerve nu apucă să intre în teren, clar. Apoi, există şi rezervele care reuşesc să intre spre final, adică acei prieteni care îţi spun la mulţi ani a doua zi, pentru că din varii motive nu au putut în ziua cu pricina. Ăştia-s jucători de admirat, pentru că “au talent”, adică bun-simţ, şi s-ar putea să ajungă atacanţi pe viitor.

  1. Eliminaţii

Şi-am ajuns şi la prototipul de prieten care a luat cartonaş roşu, adică acea persoană apropiată cu care în viaţa de zi cu zi relaţionezi într-o oarecare măsură şi care nu îţi spune la mulţi ani pe nicio cale, din motive absolut străine de tine. Ar trebui scoşi din echipă, dar nu astea-s regulile jocului, din păcate.

  1. Adversarul

Ştiţi cine e ăsta? E acel prieten care cu ocazia zilei tale de naştere îşi dă seama că nu are nicio treabă cu tine şi îţi oferă un sincer unfriend. Şi eu am fost adversar, dar cu o oarecare notă cordială am oferit şi un la mulţi ani înainte de ieşire.

Nu e interesant unde s-a ajuns de la cele 10 telefoane? Dar cu această ocazie zic să ne amintim de familie, de acei membri care nu uită niciodată ziua ta de naştere, chit că pică netul şi telecomunicaţiile…

grandma

Advertisements
This entry was posted in Experienţe, Ficţiune and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

5 Responses to La mulţi ani pe Facebook!

  1. Hai sa ne recunoastem adevarul.. suntem dependenti de facebook la fel cum suntem de Mc. Nu imi place acest lucru si presupun ca nici tie sau altora, dar cu toate acestea ne complacem intr-o situatie care totusi nu e chiar asa de rea. Ce este asa rau in a gusta putin Mc o data la o luna? asa cum ce e asa de rau in a ma simti “iubit de pretenasii de pe fb”? Raspunsul? Eu cred ca exista o varietate de raspunsuri.. dar in mod cert majoritatea intrec ridicolul! Iti mai zic un lucru.. nu era, TOTUSI (in ciuda oricarui sentiment placut al drogului facebookian) mult mai bine cand de ziua noastra ieseam de la metroul de la izvor cu o gloata de prieteni si radeam pana ne auzea Sandel din strada, pentru ca faceam o asa galagie? ca doar deh.. era ziua unui prieten si trebuia sa stie tot orasul pentru a sarbatori in minunatul sunet al freneticului “la multi ani!”. A trecut atata timp.. si uite ce fel de elevi ne-au luat locul.. trist.. s-a dus speranta profesorilor atunci cand ziceau “voi sunteti generatia noua! voi aduceti schimbari!”. Poate noi chiar suntem “speranta”, dar ei?! Sa ne gandim asa: ne ferim toata viata de dusmani si necazuri, dar ce facem cand nu mai putem sa pasim un centimetru din cauza prostiei si ignorantei altora? oricum.. la multi ani si tie, prietena de pe wordpress! 🙂

  2. Heeey, let me know who you are! 🙂 Daca avem aceleasi amintiri despre Lazar si Sandel ar trebui sa te cunosc, dar dupa nume mi-e aproape imposibil. Legat de comentariu, intr-adevar, pot spune cu tristete si sinceritate ca eram mult mai fericita inainte sa apara Facebook in vietile noastre. Simt asta zi de zi. Din pacate se pare ca evolutia tehnologiei distuge treptat relatiile interumane, iar noi toti suntem pur si simplu hipnotizati.

  3. Nu pot face asta momentan, dar te asigur ca multi o stiu pe Blonda de la B 🙂 Nu stiu daca impartasim amintiri comune, dar stiu cu siguranta ca imi este taaare dor de ceea ce odata era familia noastra timp de 4 ani de zile.. eram cu totii in clase diferite dar ne cunosteam si parca nu existau aceste.. bariere sa le spunem, respectiv A-letul B-letul C-letul etc (asa cum ne numea Corina Radu). Multe amintiri, bune sau rele, au construit oamenii de astazi ce suntem 🙂 Felicitari pt blog! LIKE :))

  4. Bine, secret identity! Sper sa ne mai auzim prin blogosfera atunci. S-ar putea sa am o idee de cine esti dupa numele din e-mail, dar daca vrei sa fii anonima e in regula 🙂 Multumesc pt apreciere!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s