6 şi 4

A trecut un an de la tragedia care ne-a schimbat vieţile tuturor, într-un fel sau altul. Unora mai puţin, altora definitiv. Ce doare mai tare este că în urma celor 64 de vieţi furate nu a rămas decât amintirea şi nimeni nu a plătit pentru ce s-a întâmplat în seara aceea.

#Colectiv a scos la iveală defecte latente ale sistemului românesc de sănătate, pe care niciun alt eveniment nu le-ar fi pus în lumina reflectoarelor decât dacă avea o asemenea amploare. În seara de 30 octombrie 2015, mass media ne arăta eforturile echipajelor de intervenţie de a salva un număr cât mai mare de oamencolectiv-lumanare-in-palme-777x437i, care aveau apoi să moară în spitalele din România. I-am privit cu toţii ca pe nişte eroi, fără să ştim ce va urma de fapt, fără să ştim că vor fi transportaţi către infern.  Nu contest nicio secundă calitatea medicilor din România şi în faţa unora chiar mă înclin. Dar de data asta, nu au avut cu ce. În ultimele săptămâni, oameni care au scăpat cu viaţă au povestit adevărul pe care noi nu l-am ştiut. Ne-au spus cum tineri cu arsuri semnificativ mai mici decât ale altora au murit din cauza bacteriilor luate din spitale, din cauza condiţiilor precare, a lipsei echipamentelor şi medicamentelor necesare unei situaţii aşa de grave. Sistemul a fost pur şi simplu depăşit de situaţie.

Trăim într-o ţară unde este nevoie de victime, martiri sau eroi pentru a mişca ceva. Îmi amintesc cazul lui Ionuţ, copilul răpus de câini. Încă nu ni s-a explicat cum şi de ce. Dar în urma cazului, autorităţile s-au mobilizat şi mare parte din câinii vagabonzi au fost strânşi din vecinătatea blocurilor din Bucureşti. Acum merg liniştită pe stradă, dar mă gândesc de fiecare dată cine a vărsat sânge pentru ca eu să mă simt în siguranţă.  Şi doare, n-are cum să nu. La fel şi în cazul #Colectiv, putem vorbi despre cei 64 ca despre un sacrificiu. Nu unul anticipat, nu unul programat. Au devenit un sacrificiu târziu, când lumea şi-a dat seama că vieţile lor au însemnat plata descoperirii adevărului în sistemul medical şi confirmarea nivelului corupţiei în care ne scăldăm.

În seara morţii s-a serbat Halloween – o pură coincidenţă. Aş vrea să nu mai citesc aberaţii pe Internet cum că a fost o conspiraţie a diavolului. Oamenii aceia tineri, plini de viaţă şi cu dragoste pentru muzica rock au ieşit să-şi asculte trupa preferată. Cu ce au greşit, vă rog? Că n-au stat acasă? Va fi mereu Halloween în această zi şi nu ştiu dacă voi mai putea să sărbătoresc, cel puţin nu deghizată într-o făptură cu pielea arsă. Pentru că nişte oameni buni trăiesc acum deghizarea asta dureroasă, pentru totdeauna.

Vinovaţii? Fără vină. Ba chiar, unii din ei din nou în prima linie, la candidatură. Dar noi nu am uitat, nu putem. Vrem să ştim de ce aşa? Cine plăteşte? Cum facem să nu se mai repete? Şi aşteptăm răspunsuri, nu promisiuni!

Advertisements
This entry was posted in Emoţii and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s