România, unde te duci?

Mă întreb adesea. Îmi pare că țara asta nu mai iese din căcat. Îmi spun asta din cauza unor mentalități din aceeași speță, care nu mai încetează,  nu se mai purifică. Oare copiii mei sau copiii lor vor reuși să îngroape acest căcat încât să nu-l mai dezgroape nimeni? Mă îndoiesc, dar încerc să nu-mi pierd speranța.romania

Azi am avut o zi din acelea în care îți dorești să fii în altă parte, cât mai departe. În după-amiaza asta, metroul s-a blocat timp de 30 minute între stații. Dacă nu era suficient, atunci s-a oprit și curentul electric, așa că adio lumină și pa ventilație. Am stat cuminte, fără panică, deși în România, statistic vorbind, e cea mai proastă idee să taci din gură și să stai calm când apare o problemă, că s-ar putea să mori până o rezolvă altcineva. Nimeni nu a dat niciun anunț prin stație în care să ne transmită civilizat: “Stimați călători, nu vă panicați. S-a stricat vechitura asta de metrou, i s-a dus garnitura. O s-o reparăm în 30 minute”. Un pseudomecanic se plimba dintr-un capăt în altul, asaltat de călători, cărora le replica fugitiv: “Nu știu ce se întâmplă sau cât durează, nu vă pot da informații”. Oamenii au început bineînțeles scandalul și tipicele amenințări de reclamații. Ghici ce? Nu-i pasă nimănui de reclamațiile noastre și știți de ce? Din același motiv pentru care nu ne-a anunțat nimeni  nimic! Din indiferență, din atitudinea individualistă care se răspândește printre noi mai ceva ca gripa. Ne doare în cur de orice aspect care nu ne privește direct, iar apoi ne facem că mutăm munții din loc să schimbăm ce ne deranjează.

Într-un final, am coborât din metrou. Am ajuns la o patiserie să-mi iau o plăcintă și m-am uitat cu stupoare cum vânzătoarea lua merdenele cu mănușa cu care apoi încasa bani. Mănușa aia era un fel de n-ar mai fi. Cred că își încurcase mâinile între ele și a zis “Măcar restul să-l dau bine”. De ce? Din același motiv. Că ne doare în cur de reguli de bun simț, de igienă sau de calitatea serviciilor pe care le oferim. Important e să trecem peste ziua asta, că poate vom scăpa nepedepsiți.

Apoi, de ce suntem o țară de trădători, lingușitori și plângăcioși? Pentru că asta ne place să vedem la alții, asta consumăm și din mass-media. Ne bazăm acțiunile pe relații și învârteli, ne facem bisericuțe și încercăm să urcăm cât mai sus trăgându-i pe alții în jos. Salutăm când avem un interes, bârfim până refulăm. Dacă aș vrea să nu jignesc, aș spune că suntem o țară plină de actori. Dăm pe dinafară de talent când vine vorba să jucăm un rol într-un colectiv și suntem câștigători de Oscar la capitolul falsitate. Ne place ca totul să fie cât mai ușor și simplu, dar în același timp să pară că suntem deosebiți prin felul nostru de a fi. Așa unici, speciali, ca toată lumea în fond!

Am sânge de român și nu sunt perfectă. Ba chiar uneori zic despre mine că-s naționalistă, pentru că am putut să plec din țară și n-am făcut-o. Când critic țara asta, rup o bucățică și din mine. Dar încerc în fiecare zi să schimb ceva prin felul meu de a fi. De la micro la macro. Încerc cât mai mult să fiu o persoană loială, onestă și să am curajul să spun pe șleau ceea ce gândesc, chiar dacă lumea vreau să audă doar ce îi convine. Încerc să ajut unde pot, să fac lucruri de calitate și nu de mântuială, să trăiesc, nu doar să exist. Cred că lucrurile astea fac diferența dintre societatea pe care o avem și cea la care visăm.

Advertisements
This entry was posted in Experienţe and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s