Roma – ce are ea și nu văd eu?

Ce are ea și nu văd eu? Așa mi-am zis când am ajuns în Roma, așa îmi zic și acum. Poate am vizitat-o cu alte așteptări, poate că am auzit prea multe impresii bune și ea nu s-a ridicat la nivelul dorit. N-am cum să nu spun că Roma e frumoasă, aș fi falsă să nu recunosc. Începând de la Colosseum, unde ruinele Imperiului Roman parcă prind viață în jurul tău, până la Vatican și Basilica San Pietro, ca locuri profund religioase, Roma are multe atracții de arătat turiștilor săi. Doar că eu am plecat cu inima îndoită și am rămas cu gândul mai degrabă la detaliile care fac diferența dintre Roma și alte orașe europene vizitate.

Roma te lasă flămând

Eu sunt o gurmandă. Știu, nu se vede. Mănânc mult, des, uneori bine, alteori prost, dar nu uit niciodată să apreciez sau să critic ceea ce mănânc. Sunt de părere că mâncarea ajunge și la suflet, nu doar în stomac. Bucătăria italiană, cu iconicele paste carbonara, quatro formaggi și lasagna, este preferata mea.  Am stat departe de ea câteva săptămâni înainte să plec la Roma, ca să mănânc pizza și paste cu cea mai mare poftă. Dar mare mi-a fost dezamăgirea!

2

Spaghetti Cacio e Pepe – un fel de Quatro Formaggi locale, cu brânză romană și piper. A doua întâlnire cu pastele, după ce cu o seară în urmă descoperisem că baconul din pastele carbonara are gust de jumări cu șorici. Au fost bune, iar parmezanul delicios. Însă nu știu cât de bine se vede în poză cantitatea. Am ieșit flămândă din restaurant și m-am dus la un fast-food apoi, să mă mai îndop. De la distanță arătau ca un bulgăre de risotto, cam atât de puține erau. Îmi pare rău că nu am pozat și cealaltă porție de paste comandată – Spaghetti all’Amatriciana – paste cu sos de tomate și bacon. Tiny little bacon, where are you? Pastele aveau un profund gust de roșii în suc, iar șunculița pierdută probabil prin tigaie nu a mai găsit drumul către farfurie.

3

Asta e pizza Quatro Formaggi. Sau Margherita cu dublu topping de mozzarella, zic eu. Sau ceva mai rău de atât. Cea mai nasoală pizza din viața mea și ultima pe care am avut curaj să o mănânc  în Roma. Cum se poate ca românii să facă pizza mai bună ca italienii? E o enigmă. E ca și cum aș mânca cele mai bune sarmale în Roma (sper că nu).

4

Să-i spunem Lasagna Desumflată. Se pare că italienii n-au treaba cu plating-ul. Și probabil că nimănui nu-i pasă de aspectul ăsta, mai puțin mie. Știu că există lasagna semi-preparată la Lidl și arată mai bine ca asta.  Gust? Mediocru. Am mâncat lasagna mai bună în România și la un fast-food de lasagna din Roma – Lasagnam.

În lipsa altor opțiuni consistente, m-am lăsat pe mâna lor: tiramisu, înghețată și niște cârnăciori din prosciutto delicioși. Singurul mit pe care îl aprob: cea mai bună înghețată este în Italia! Se pare că “micile” detalii fac diferența, chiar daca eu m-am simțit tot mereu flămândă în aceste zile.

1

Roma nu e ieftină

Mergeți la Roma că e ieftin ca braga! Nu. Într-adevăr, dacă îți cumpere bilete de avion atunci când Ryan Air, Blue Air și Wizz Air au reduceri, e mai ieftin decât orice alt zbor cu o companie cursă-linie. Dacă vrei și ore de zbor bune și un bagaj de cală, te duce undeva la 100 – 150 euro/2 persoane/dus-întors. Cazarea, după preferințe, începe de la  100 euro pentru 3 nopți  la hoteluri de 2 stele în zona Termini și poate crește până la cât îți permiți. Dar nimeni nu îți spune de fapt care sunt costurile când ajungi în Roma. Desigur, dacă vrei să mergi pe jos și să mănânci sandivișuri făcute cu prosciutto de la supermarket, probabil că va fi totul ieftin, dar asta ai putea face în orice alt oraș. Iată câteva prețuri de Roma:

  • Un sandviș cu 3 ingrediente: 3-5 euro
  • O pizza: 12 euro
  • O porție de paste: 12 – 15 euro
  • O bere (33 ml): 5-7 euro
  • Tiramisu: 4-5 euro
  • Roma Pass 72 ore – 38.5 euro (include transport nelimitat pe durata de 72 ore + 2 intrari la primele 2 muzee vizitate, exclus Vatican)

Prețurile la mâncare sunt reprezentative pentru restaurant/trattoria de buget mediu și chiar fast-food-uri de tip “take away”, iar în zonele centrale sau la restaurantele mai elegante pot crește cu 20-30%. Deducem de aici că o masă ar costa aprox. 25 euro/persoana, ceea ce nu se poate încadra la categoria ieftin. Prețurile sunt deja comparabile cu Viena, iar dacă mai punem la socoteală și faptul că mâncarea nu e neapărat gustoasă sau sățioasă, mai creștem bugetul.

Roma doarme când tu ești treaz

Între ora 14 și 19.30 majoritatea restaurantelor din Roma sunt închise.  Fie că ne place sau nu, ăsta e programul. Am intrat într-o Trattoria pe la ora 19.00, unde un grup de tineri mânca la o masă, dar în scurt timp am fost invitați afară pentru că localul era de fapt închis. Am înțeles ulterior că angajații erau cei care mâncau la masă. Apoi, undeva în centrul Romei, pe la ora 20.50, ne-am așezat la o terasă să bem un vin. Ospătarul ne-a anunțat zâmbind că în 10 minute se închide și ne-a poftit să plecăm. Somnoroase păsărele pe la cuiburi se adună, noi la ora 22.00 ne-am spus noapte bună!

Duminica e liniște și pace. Magazinele sunt închise în zonele  mai puțin populare ale orașului. La Gara Tuscolana de unde trebuia să luăm trenul către aeroport, nu era niciun operator la ghișee. Găseai doar automate, de unde puteai cumpăra bilet cu cardul. Am căutat un aparat care să accepte cash, dar nicio șansă. Noroc că am avut bani pe card, că altfel dormeam în gară.

La Roma înveți să apreciezi cozile din România

Dacă o coadă de 30 minute în România te face să vrei să dai cu pumnii în pereți, atunci nu ai ce să faci la Roma, decât să-ți faci nervi. Aici sunt cozi și în locurile unde intrarea e gratuită, din cauză că toate obiectele personale trebuie trecute prin scanner, mai ceva ca la aeroport. O rezervare în prealabil sau plata online te ajută să eviți coada imensă de la Colosseum și Vatican și să devansezi câteva sute de oameni. Bineînțeles că pentru asta se adaugă un comision la tariful standard, dar cum se zice: dai un ban și stai în față. În 4 zile înveți să apreciezi orice coadă mai mică de 50 de persoane.

Business-ul se învață la Roma

Nu ai nicio șansă de a intra la Vatican sau la Colosseum fără să te întâlnești cu cei mai buni combinatori. Oamenii te agață de la ieșirea din metrou ca să îți vândă biletele pe care tu nu le ai încă. Poziționați strategic chiar acolo unde se formează cozile, vând bilete la greu (la suprapreț, desigur) celor care au venit cu mâna goală, cu cel mai bun argument, acela că tichetul magic te va scăpa de cozi. Dacă le spui cumva că ai bilete la Vatican, așa cum am făcut eu, oamenii au planul B. Te anunță că oricum o să stai la coadă la basilică, dacă nu-i lași să te ajute. I-am tot ocolit, dar sunt mulți, ies de unde te-aștepți mai puțin, ca melcii după ploaie. Chiar și în aeroport, dacă rătăcești cu privirea când ajungi în fața unui ghișeu, riști să nimerești un angajat care îți vinde bilet de tren de 8 euro cu 9 euro. Eu mi-am luat țeapă așa. Plătești înainte să vezi prețul pe bilet și-apoi e prea târziu!

Cum magneții se fac în China, e marfă ieftină. Și cum poți să vinzi mai mult și mai bine decât cu mesajul “Orice produs la 1 euro”? Băieții nu știu însă că în România se face așa de ani buni, deci nimic nou sub soare, dar altor turiști străini le sclipeau ochii după suvenirurile astea.

În final, se poate să uiți de toate relele, mai ales când soarele îți zâmbește pe străzile colorate din Roma. Dar aceste detalii fac din simbolul Italiei un loc mai puțin primitor.

Advertisements
This entry was posted in Călătorii and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s