7 jocuri pe care nu le mai joacă nimeni

Mă gândeam zilele trecute la jocurile de pe telefon care au dispărut direct proporţional cu nivelul de popularitate pe care l-au avut. Erau atât de virale, încât stăteam cu telefonul în priză ca să ne jucăm sau convocam grupuri pe Facebook ca să ne ajutăm. Astăzi, nu se mai întreabă nimeni de ele. Doar eu, poate, care mă gândesc ce le trebuie oare unor jocuri ca să nu ajungă la uzură morală totală într-un timp atât de scurt.

  • PixWords

Când a apărut aplicaţia pe telefon, a fost nebunie. Cred că se întâmpla în 2015. Toată lumea întreba cum se numeşte jocul, ca să îl înceapa mai repede. Ne dădeam mesaje, ne sunam, ne postam print screen-uri, numai să ne ajute prietenii să găsim cuvântul. Eu am reuşit să ajung la nivelul 135, pe acolo m-am oprit. La câteva luni după, n-am mai auzit de PixWords.  Mai joacă cineva azi?

pixwords

  • 2048

Acum că mă uit mai bine la numele acestui joc, pare ceva apocaliptic. Pentru cine nu ştie jocul, trebuia să înmulţeşti numerele din chenar (multiplii de 2), până ajungeai la suma de 2048. De cele mai multe ori te încurcai până nu mai erau căi de ieşire, pentru că apărea cifra 2 de fiecare dată când eliberai o căsuţă. A fost un joc incitant, creat iniţial să-ţi pună gândirea în mişcare, dar după ce îl jucai repetitiv realizai că poţi ajunge la 2048 şi dacă trăgeai de căsuţe la întâmplare. Şi-a pierdut valoarea şi el. Poate îl reluăm peste 31 de ani, odată cu anul în cauză.

2048-game-keys

  • Fruit Ninja

Ce mai tăiam fructele alea în 2010! Cred că a fost unul din jocurile care mi-au dat febră la mâini mai ceva ca Mortal Kombat pe Xbox. Nu am înţeles niciodată cum ajungeau unii la 1000 de puncte. Eu am avut maxim 700. Tăiai fructe ca la salată, iar când venea rodia, dacă nu aveai dexteritatea să o “freci” de cel puţin 40 de ori, te simţeai cel mai prost jucător. Încă mai am jocul pe tabletă, dar mi-am pierdut şi interesul…şi rapiditatea.

fruit-ninha

  • Cafe World

Nu ştiu dacă au auzit mulţi de jocul ăsta, pentru că se juca doar pe Facebook. Era genul de joc la care aveai nevoie de ajutorul prietenilor internauţi şi cărora dacă le dădeai invitaţie, primeai cel mai probabil block. Trebuia să construieşti un restaurant şi să ai grijă să nu arzi mâncarea. În funcţie de ingredientele de care dispuneai de la nivel la nivel, timpul de preparare putea să ajungă şi la 24 de ore. Asta însemna că trebuia să intri pe Facebook în fix 24 de ore ca să-ţi iei mâncarea de pe foc. A fost nebunie pentru cei care l-au jucat, era dependenţa maximă de Facebook. Jocul parcă s-a evaporat, n-am mai jucat nici eu şi n-am mai primit nicio invitaţie. Pe cât a fost de adictiv, pe atât de repede s-a plicitisit lumea să stea la tigaie.

cafe-world_2_big

  • Angry Birds

Mă încumet să spun că Angry Birds a fost unul dintre cele mai longevive jocuri online. Cred că s-a întâmplat aşa, pentru că a pornit de la un concept nou şi nu o relansare de joc. Omorâtul porcilor cu păsări grăsane trase prin praştie nu avea cum să nu fie amuzant şi suficient de convingător ca să-l încerci. Până şi tata l-a jucat. Angry Birds încă mai există, cu extensiile “Space”, “StarWars” etc., doar că trasul cu praştia a ajuns la saturaţie şi, ca orice alt joc al mileniului trei, s-a stins treptat.

angry-birds-22

 

  • Pokemon Go

Anul 2016 pe Facebook cred că s-a numit anul pokemonilor. Este unul dintre puţinele jocuri pe care nu le-am jucat, că m-am speriat de cât de contagios era. Şi, între noi fie vorba, îmi cerea cam multe lucruri. Nici nu cred că trebuie să-l menţionez în detaliu, că toată lumea a auzit măcar o dată cum se “prinde un pokemon”. Ce m-a uimit este că oamenii au pierdut interesul pentru joc mult mai repede decât şi l-au pierdut copiii anilor ’90, când strângeau abţibilduri cu pokemoni de la croissantele Chipicao. Când vrei să rebranduieşti un joc-film mult iubit de acum 20 de ani, trebuie să-i adaugi ceva mai multă valoare decât nebunia revenirii. Asta se pierde uşor printre toate lucrurile la care avem acces în ziua de azi.

dratini

 

  • Minion Rush

Aş vrea să cred că încă aleargă lumea după banane, dar nu ştiu ce să zic. Este unul dintre cele mai frumoase jocuri dinamice, tip aplicaţie, din ultimii 5 ani. Aveai nevoie de un smartphone cu grafică bună, ca să nu dai cu minionul de toţi pereţii când începeai să alergi cu super viteză. Îmi amintesc că pe vremea aia aveam un Samsung micuţ şi mă jucam cel mai mult pe telefonul prietenului meu, carea avea S3. Competiţia între prietenii de pe Facebook era cea care te ţinea legat de joc, trebuia să ajungi şi tu în primii 3! Mi-ar plăcea ca jocul ăsta să nu dispară, mai ales că seriile Despicable Me şi Minions încă sunt pe val.

original-baa49fbf01

Advertisements
This entry was posted in Experienţe and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s